Zilele trecute stateam in fata laptop-ului incercind sa scriu un material important, dar gindul meu fugea mai mereu in alta parte (la zimbetul dragalas al iubi­tului meu dimineata, la florile multicolore pe care le vazusem la florareasa de la coltul strazii pe care stau, la cele mai bune strudele cu mere care se gasesc doar intr-o anumita patiserie, care e tocmai in Satu Mare... ma rog, la orice altceva in afara de textul la care trebuia sa lucrez). Am incercat sa ma concentrez apelind la toate trucurile posibile.

Am tras draperiile sa intre lumina si sa ma in­vio­re­ze. Nimic. Mi-am facut o caffè latte si m-am asezat constiincioasa la birou spunindu-mi „gata, acum ma apuc de scris...”. Am sorbit din cafea, mi-am tras scaunul mai aproape de birou, mi-am frecat miinile una de alta (de parca asta ar fi stimulat in vreun fel degetele sa tasteze de la sine un text) si... nimic. M-am ridicat de la birou si am inceput sa ma plimb hao­tic prin camera incercind sa-mi induc o oarecare stare de meditatie care sa ma faca sa ma concentrez asupra scrisului.

Dupa doar doua minute (timp in care m-am oprit de citeva ori in fata oglinzii ob­servindu-mi sprincenele asimetrice si ajungind la concluzia ca trebuie neaparat sa imi vopsesc parul saten, din nou), m-am ase­zat la birou, mi-am dres vocea (ca si cum urma sa-mi auto­dic­tez un masterpiece) . si am scris doua cuvinte. „Studiile recente”. Am incercat sa ma imbarbatez: „Da, Cristina, e un inceput bun. Sint doua cuvinte de la care poti porni o intreaga pledoarie...”. Am stat, am suspinat si... nimic. Am hotarit ca nu avea rost sa ma fortez. Nu pot fi creativa la comanda. Mai bine iau o pauza si revin mai tirziu. M-am imbracat repede intr-o rochita vaporoasa Stella McCartney si am iesit la plimbare.

Era o zi superba de aprilie. M-am oprit la florareasa din coltul strazii si mi-am cumparat un buchet de flori, apoi m-am asezat la terasa unei cafenele cochete. La a doua cafea si pe la al 47-a lea om care trecuse prin fata mea (ca test de imaginatie, studiez chipurile oamenilor care trec pe linga mine si incep sa-mi imaginez povesti despre viata lor), mi-am dat seama ca nici asta nu ma va ajuta si am sunat-o disperata pe prietena mea: „Nu stiu ce-i cu mine, dar nu ma mai pot concentra deloc sa scriu”.

La care ea, bine informata ca de obicei, imi spune sa ma duc sa-mi fac analizele pentru ca s-ar putea sa fie astenia de primavara sau vreo lipsa de vitamine care imi provoaca starile de oboseala si lipsa de concentrare. Oh, e atit de inteleapta! Mi-am facut a doua zi toate analizele si apoi mi-am vizitat medicul, care mi-a confirmat faptul ca am o carenta de magne­ziu si de vitamine din categoria B-urilor, care imi pot provoca aceste stari, si mi-a recomandat o cura de vitamine si antioxidanti.

Am inceput sa inghit constiincioasa cite sase tablete pe zi, in speranta ca imi vor reda pute­rea de concentrare (recunosc, eu ma gindeam, intr-un mod naiv, ca imi vor da, printr-un miracol, si o doza conside­rabila de inspiratie). Apoi, curioasa din fire, am pornit o documentare asidua despre beneficiile si importanta antioxidantilor.